Iubiţi şi cîinii vagabonzi, pentru că şi ei iubesc copii

Aseară discutam cu un prieten, care îmi spunea că a mîncat carne de cîine şi este foarte bună. Trecînd peste senzaţia de greaţă pe care am provocat-o unora mai sus, hai să facem şi viceversa acum. Ce gust are oare pentru Azor carnea de om? Mergem şi mai departe. Poate Azor este crescut la curte, îngrijit de stăpîni şi alintat cu Pedigree, deci nu ar prefera carnea de om, pentru că omul este cel care îi furnizează confortul. Lăsăm pe Azor şi trecem la comunitari, nu la poliţişti (cu respect), ci la cîinii vagabonzi, cărora li se va aplica probabil în curînd metoda cioroianistă de expulzare în deşert. Ei cum percep oare carnea de om? Dar carnea de copil? Sîmbătă seara în jurul orei 18.00, o fetiţă era sfîşiată de maidanezi la marginea Municipiului Constanţa, pe un teren viran. Aveţi aici o relatare niţel agramată (graba) şi horror, gen ştirile de la 5, de pe Pro TV cu topoare şi cuţite înfipte la nimereală în oameni.Cei de la Divertis ne fac să rîdem copios pe această temă, dar cred că zîmbetul ţi se transformă în grimasă cînd un maidanez îşi înfinge colţii în tine.

Noua modă a politicianului roman: accident de maşină

Traian Băsescu şi Mircea Geoană au avut accident de maşină duminică. Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, negru de invidie a urcat aseară în jurul orei 23.00 în Jeep-ul personal şi a mers în intersecţia dintre strada Teiului şi şoseaua Colentina. Aici un autobuz al Regiei Autonome de Transport Bucureşti i-a făcut moftul “veşnicului agitat” din politica romanească, circulînd pe culoare galbenă a semaforului şi buşind Jeep-ul mai sus menţionat. Care va fi următorul politician roman accidentat uşor?

La cerşit de tehnologie

“Dă şi mie un ban nenea!”, “Dă măcar o bucată de corn şi o gură de suc!”, “Da-ti-mi ceva de mîncare sau haine vechi pe care nu le mai purtaţi, că îngheţ de frig în stradă!”. Acestea sunt replici arhicunoscute şi pariez că fiecare dintre noi s-a întîlnit măcar odată cu una dintre ele. Dar…de asta ce spuneţi: “Sunt de la o casă de copii şi strang componente vechi de calculator sau telefoane mobile defecte, zgîriate, vechi, care nu vă mai folosesc.” Copilul din faţa mea avea pînă în 17 ani, era mai tuciuriu, cam ca Bănel aşa şi părea foarte optimist. M-am bîlbîit puţin la început, apoi am spus răspicat un “Nu, nu am. Dar la ce-ţi trebuie?” Răspunsul a venit repede şi hotărît “Vreau şi eu un calculator. Apropo, o placă video sau un procesor nu aveţi de vînzare?”. Am închis uşa, dar copchilul respectiv nu mi-a ieşit din minte nici acum, la jumatate de oră după ce s-a petrecut întîmplarea. A înnebunit lupul! Curînd o să ne trezim la uşă cu replici de genul “Strîng roţi de Mercedes şi elice de avion vechi. Vreau sa am şi io o maşină şi un avion, că se poartă.” Omuleţul din întîmplarea mea umblă printr-un cămin studenţesc. Se vede că omul are o strategie de marketing, adică conform vorbei romîneşti “Nu e prost degeaba”. Studenţii au cel puţin un calculator în cameră şi de cele mai multe ori mouse-uri, tastaturi, hard-uri şi alte alea prin dulap.