Paraziţii au umplut parcarea CCS

Aseară, parcarea Casei de Cultură a Studenţilor a fost invadată de paraziţi cu peturi de bere şi sticle de votka în mînă. Pe scenă, mentorii lor, respectiv Cheloo, Ombladon si Freaka “au prestat” frumos. A fost multă lume, au fost de asemenea multe fete. Pentru unii este greu de înţeles cum de vin fetele / femeile la asemenea concerte, cunoscut fiind misoginismul declarat al baieţilor, care au adunat aseară o mare de lume în faţă la CCS. Mostre precum “Ce faci pisi? Hai sa te scot prin parc, dar întîi sa-ţi pun o pungă în cap”, “Mă bucur cum te văd ca la cortegiul funerar”, “Eşti ruptă de muncă sau ruptă în supapă…” ne pun pe gînduri, în legătură cu fanele Paraziţii. Explicaţia ar putea fi faptul că fanele Paraziţii sunt conştiente de feminismul exagerat şi ipocrizia unor fete / femei şi de aceea le dau dreptate uneori paraziţilor, conştiente fiind că ele sunt altfel. Sunt însă şi cazuri în care fanele vin la concert din “iubire sinceră” pentru idolii lor. A fost penibil aseară să vezi la sfîrşitul concertului, 2 “gagici” sub 18 ani, lipite de maşina cu care plecau Paraziţii, cum strigau: “Cheloo, te iubim Cheloo! Cheloo, Cheloooo”. Era mai ceva ca la Pepe. Un alt episod hilar, a fost un fan înfocat din primele rînduri, care îşi facea imagine de adevarat parazit prin ridicarea unei sticle de whisky deasupra capului. Momentul culminant a fost cand i-a întins sticla lui Cheloo “Ia şi bea frate!”. Lăsînd la o parte faptul că baieţii aveau o sticlă identică pe scenă, oare fanul respectiv nu realizează că este o diferenţă între show-ul pe care îl fac Paraziţii pe scenă şi a bea ultima gură de whisky a unui fan înfocat. Este un gest de “cocalar”, specimene despre care Paraziţii spun clar “Te simţi căutat, eşti iritat, te bîzîie musca / Ai atitudine cînd te zbaţi pe house ca molusca, te urăsc ca pe rock-eri specializaţi în balade(…) Eşti activ la TV, fetele te ştiu pasiv / Tricoul tău mulat te face să pari bolnav de HIV.” Ceea ce promovează Paraziţii este fuga de ipocrizie şi demolarea cenzurii, care ne face sa fim nişte specimene inhibate şi obositoare. Filmuleţul de mai jos merge pe aceeaşi idee.