Deschide usa crestine! Toata saptamana!

Dimineata este liniste, dimineata nu se cheama Bucuresti, se cheama un oras normal de provincie. Acum e dimineata, inca e liniste, desi stiu sigur ca la metrou a inceput deja sa apara cazul clasic cu cele 4-5 persoane impingandu-se in metroul plin. Dupa o noapte alba, parca esti mai ingaduitor, poate doar din prisma faptului ca corpul vrea somn si astfel simturile percep in reluare, iar actiunile sunt intreprinse dupa aceeasi regula din telenovela in 2 episoade "Matrix", cand Neo se apleaca si evita gloantele. Mai ingaduitor si cu vocile de copchii de pe holul blocului, care canta colinde inca de acum 3-4 zile. Cand am auzit prima data am ramas traznit. Aveam impresia ca am pierdut notiunea timpului si ajunsesem in seara de 24 Decembrie, fara sa imi dau seama. Totusi nu eu eram de vina, ci obiceiurile din capitala, care prevad ca micutii si mariceii sa umble cu colinda, la stresat lumea o saptamana. Cum sa umbli cu colinda o saptamana?? De ce nu avem si 2-3 Craciunuri atunci, poate unim cu Revelionul si Sfantul Ioan si facem o juma de luna de sarbatoare continua. Nu vreau sa par inchis la minte si la noi obiceiuri, dar mi se pare mult mai logic sa se mearga o singura seara cu colinda: IN AJUNUL CRACIUNULUI! Eu asa am fost crescut, se merge o singura data, copii se pregatesc din timp, invata colinde, apoi merg pe la neamuri si necunoscuti si zic acolo ce au reusit sa memoreze. Nimeni nu iubeste vocile acelea false, care vin si iti urla in usa "Deschide usa crestine!". Asa, o seara, de dragul obiceiurilor, merge...dar o saptamana, sa ma trezesc cu batai in usa si sa ma enervez in propria casa, cand canta astia pe hol, este de-a dreptul obositor si de necrezut. Febra sarbatorilor, lume agitata, nervi, oboseala, aglomeratie, colindatori inoportuni, insistenti si setati sa dea din gura o saptamana, fete triste in metrou in continuare, mosi craciuni care injura pe strada, copii, care beau bere la draft si declara ca mos craciun e un poponar, care nu e in stare sa o arda pe craciunita(ultima parte e mostra de conversatie intre doi tzanci de 9-10 ani, in fata blocului meu). Sarbatori Fericite tuturor! Totusi, nu ne putem auzi dupa? Eventual, si partea cu fericirea sa o programam pe atunci, ca acum e cam imposibil...

Peisaj de pasaj

Pasajul de la universitate a fost si inca mai este un subiect delicat pentru autoritatile Bucurestene. Mai intai au fost intarziate foarte mult lucrarile, apoi a venit Oprescu sa dea din maini pe teve ca Nicolae Ceausescu si au inceput sa se miste treburile, totusi s-au miscat atat de bine incat a fost inclusa si o doza de adrenalina in reparatia pasajului despre care vorbim. Pasajul este acum aproape gata, urmeaza curand ca la cele patru intrari sa fie taiate bilete pentru patinaj artistic. La prima zapada, suprafata lucioasa va deveni numai buna pentru asa ceva. Finalul lucrarilor este si el special, prin faptul ca odata ce cobori in pasaj un iz innecacios te izbeste peste nas, apoi cand dai si tu sa respiri aer, caiile respiratorii refuza sa primeasca moloz si praf. E Romanica, e Bucuresti, e tarisoara noastra, respectiv frumoasa noastra capitala, anul 2008 spre 2009. Inca o chestie care nu are nici o legatura cu pasajul alunecos de la universitate: terminati fratilor cu obsesia asta de a spune "Sarbatori Fericite" la tot pasul, cu 3 saptamani inainte de event. Ele sunt fericite si fara sa am alergie la aceste doua cuvinte.

Prelungiri ale materiei cenustie

Asa, problema, de fapt nu problema, ca pana la urma nu mai poti prioritiza o problema in ziua de azi, ca sunt atatea paralele, cum spuneam problemele sunt de fapt oamenii. Hitler a avut un pic de dreptate cu acea purificare a rasei umane. S-a ajuns, de fapt, s-a inapoiat prea mult animalul biped. Ora 07.50, dimineata, in fata la Auchan, cartier Titan, Bucharest. Scopul vizitei mele la cuviosul supermarket nu conteaza, in sensul in care era o pereche de pantofi, cu care trebuia sa ma incalt si sa ajung in Victoriei in timp util. Printre fumul de tigara, colaborat cu aerul rece de dimineata apare intrarea din dreapta a Auchan-ului(niciodata nu am inteles cum se pronunta: ausan? auhan?), unde un grup de...fiti atenti...cetateni, cam 30 asa, stateau cu carucioarele infipte in usa, care urma sa se deschida peste abia 10 minute. Erau precum caii de la curse, care abia asteapta sa se dea drumul la acele panouri pentru a alerga dezlantuiti. Priveam tampit imaginea, nu intelegeam, vedeam ca intre timp altii se aliniau la rand, cei din fata se trezeau cu ghionturi de carucioare goale in solduri si toata scena imi amintea de un episod din Southpark, in care erau ironizate supermarket-urile din SUA si boala populatiei de a plimba ursul prin acestea, a casca ochii si a achizitiona cacaturi inutile. Apoi a venit vocea, la 08.01 s-a dat START-ul. Animalele au inceput sa alerge in spatele carucioarelor, iar efectul era dinamizat de pavajul cu santuri de la intrare, care provoca un zgomot infernal la trecerea carucioarelor goale. Am mai aprins o tigara si m-am gandit, ce o fi asa special marti dimineata, de s-au repezit oamenii(oare le mai pot spune asa? nu-i insult pe putinii care au mai ramas?) in halul acela. O alta chestie ce nu o inteleg in supermarket-uri este aceea a faptului ca, dupa ce animalul isi satisface nevoia de holbat la rafturi, comparat preturi, si achizitionat inutilitati, se gandeste(doamne, ce am zis!?) ca este un moment propice sa ia masa. De fapt, nu sa ia masa, sa manance ca porcu, ca vorba aia, pana acasa e mult si oricum alimentele pe care le-a cumparat merg la frigider, el tot shaorma mananca. Stiu, generalizez, dar vin sarbatorile, vine panarama cumparaturilor, vine agitatia, vine nebunia, toate acestea vin, iar "Silent Night" se va auzi greu in supermarket printre replici de genul "Ia mai multa carne, ca nu ne saturam toti si e la oferta, alearga odata ca pierdem" si "Misca animalule, trebuie sa ajung si la Cora, ca acolo au oua ieftine". Trist...Dar asa trebuie sa fie Craciunul, nu? Sobru si trist. Sau era Linistit si fericit? Nu mai inteleg nimic.