Deschide usa crestine! Toata saptamana!

Dimineata este liniste, dimineata nu se cheama Bucuresti, se cheama un oras normal de provincie. Acum e dimineata, inca e liniste, desi stiu sigur ca la metrou a inceput deja sa apara cazul clasic cu cele 4-5 persoane impingandu-se in metroul plin. Dupa o noapte alba, parca esti mai ingaduitor, poate doar din prisma faptului ca corpul vrea somn si astfel simturile percep in reluare, iar actiunile sunt intreprinse dupa aceeasi regula din telenovela in 2 episoade "Matrix", cand Neo se apleaca si evita gloantele. Mai ingaduitor si cu vocile de copchii de pe holul blocului, care canta colinde inca de acum 3-4 zile. Cand am auzit prima data am ramas traznit. Aveam impresia ca am pierdut notiunea timpului si ajunsesem in seara de 24 Decembrie, fara sa imi dau seama. Totusi nu eu eram de vina, ci obiceiurile din capitala, care prevad ca micutii si mariceii sa umble cu colinda, la stresat lumea o saptamana. Cum sa umbli cu colinda o saptamana?? De ce nu avem si 2-3 Craciunuri atunci, poate unim cu Revelionul si Sfantul Ioan si facem o juma de luna de sarbatoare continua. Nu vreau sa par inchis la minte si la noi obiceiuri, dar mi se pare mult mai logic sa se mearga o singura seara cu colinda: IN AJUNUL CRACIUNULUI! Eu asa am fost crescut, se merge o singura data, copii se pregatesc din timp, invata colinde, apoi merg pe la neamuri si necunoscuti si zic acolo ce au reusit sa memoreze. Nimeni nu iubeste vocile acelea false, care vin si iti urla in usa "Deschide usa crestine!". Asa, o seara, de dragul obiceiurilor, merge...dar o saptamana, sa ma trezesc cu batai in usa si sa ma enervez in propria casa, cand canta astia pe hol, este de-a dreptul obositor si de necrezut. Febra sarbatorilor, lume agitata, nervi, oboseala, aglomeratie, colindatori inoportuni, insistenti si setati sa dea din gura o saptamana, fete triste in metrou in continuare, mosi craciuni care injura pe strada, copii, care beau bere la draft si declara ca mos craciun e un poponar, care nu e in stare sa o arda pe craciunita(ultima parte e mostra de conversatie intre doi tzanci de 9-10 ani, in fata blocului meu). Sarbatori Fericite tuturor! Totusi, nu ne putem auzi dupa? Eventual, si partea cu fericirea sa o programam pe atunci, ca acum e cam imposibil...