vineri, 5 decembrie 2008

Peisaj de pasaj

Pasajul de la universitate a fost si inca mai este un subiect delicat pentru autoritatile Bucurestene. Mai intai au fost intarziate foarte mult lucrarile, apoi a venit Oprescu sa dea din maini pe teve ca Nicolae Ceausescu si au inceput sa se miste treburile, totusi s-au miscat atat de bine incat a fost inclusa si o doza de adrenalina in reparatia pasajului despre care vorbim. Pasajul este acum aproape gata, urmeaza curand ca la cele patru intrari sa fie taiate bilete pentru patinaj artistic. La prima zapada, suprafata lucioasa va deveni numai buna pentru asa ceva. Finalul lucrarilor este si el special, prin faptul ca odata ce cobori in pasaj un iz innecacios te izbeste peste nas, apoi cand dai si tu sa respiri aer, caiile respiratorii refuza sa primeasca moloz si praf. E Romanica, e Bucuresti, e tarisoara noastra, respectiv frumoasa noastra capitala, anul 2008 spre 2009. Inca o chestie care nu are nici o legatura cu pasajul alunecos de la universitate: terminati fratilor cu obsesia asta de a spune "Sarbatori Fericite" la tot pasul, cu 3 saptamani inainte de event. Ele sunt fericite si fara sa am alergie la aceste doua cuvinte.

miercuri, 3 decembrie 2008

Prelungiri ale materiei cenustie

Asa, problema, de fapt nu problema, ca pana la urma nu mai poti prioritiza o problema in ziua de azi, ca sunt atatea paralele, cum spuneam problemele sunt de fapt oamenii. Hitler a avut un pic de dreptate cu acea purificare a rasei umane. S-a ajuns, de fapt, s-a inapoiat prea mult animalul biped. Ora 07.50, dimineata, in fata la Auchan, cartier Titan, Bucharest. Scopul vizitei mele la cuviosul supermarket nu conteaza, in sensul in care era o pereche de pantofi, cu care trebuia sa ma incalt si sa ajung in Victoriei in timp util. Printre fumul de tigara, colaborat cu aerul rece de dimineata apare intrarea din dreapta a Auchan-ului(niciodata nu am inteles cum se pronunta: ausan? auhan?), unde un grup de...fiti atenti...cetateni, cam 30 asa, stateau cu carucioarele infipte in usa, care urma sa se deschida peste abia 10 minute. Erau precum caii de la curse, care abia asteapta sa se dea drumul la acele panouri pentru a alerga dezlantuiti. Priveam tampit imaginea, nu intelegeam, vedeam ca intre timp altii se aliniau la rand, cei din fata se trezeau cu ghionturi de carucioare goale in solduri si toata scena imi amintea de un episod din Southpark, in care erau ironizate supermarket-urile din SUA si boala populatiei de a plimba ursul prin acestea, a casca ochii si a achizitiona cacaturi inutile. Apoi a venit vocea, la 08.01 s-a dat START-ul. Animalele au inceput sa alerge in spatele carucioarelor, iar efectul era dinamizat de pavajul cu santuri de la intrare, care provoca un zgomot infernal la trecerea carucioarelor goale. Am mai aprins o tigara si m-am gandit, ce o fi asa special marti dimineata, de s-au repezit oamenii(oare le mai pot spune asa? nu-i insult pe putinii care au mai ramas?) in halul acela. O alta chestie ce nu o inteleg in supermarket-uri este aceea a faptului ca, dupa ce animalul isi satisface nevoia de holbat la rafturi, comparat preturi, si achizitionat inutilitati, se gandeste(doamne, ce am zis!?) ca este un moment propice sa ia masa. De fapt, nu sa ia masa, sa manance ca porcu, ca vorba aia, pana acasa e mult si oricum alimentele pe care le-a cumparat merg la frigider, el tot shaorma mananca. Stiu, generalizez, dar vin sarbatorile, vine panarama cumparaturilor, vine agitatia, vine nebunia, toate acestea vin, iar "Silent Night" se va auzi greu in supermarket printre replici de genul "Ia mai multa carne, ca nu ne saturam toti si e la oferta, alearga odata ca pierdem" si "Misca animalule, trebuie sa ajung si la Cora, ca acolo au oua ieftine". Trist...Dar asa trebuie sa fie Craciunul, nu? Sobru si trist. Sau era Linistit si fericit? Nu mai inteleg nimic.

luni, 24 noiembrie 2008

joi, 20 noiembrie 2008

Creativitate portocalie

Din ciclul "Un trandafir mai mare se lupta cu trei trandafiri mai mici"

Mare e gradina Domnului, si cand vezi ca mai sar si panoul...

marți, 18 noiembrie 2008

Procedeu simplu si eficient

Cu aceasta postare sper sa depasesc media de 3-4 randuri pe care o inregistrez in ultimul timp pe cuviosul blog. Am stresat materia cenustie pentru a gasi un subiect, care sa merite postarea si m-am gandit ca ar fi o idee buna sa scriu despre teoria separarii electronilor in generatorul de particule de la Geneva. Mda...de fapt nu, a fost o gluma...Ultima parte, cea cu gluma mi se pare mai interesanta decat insusi maleficul generator producator de gauri negre, in mintea indivizilor redusi si ingusti la minte. Nu este oare aceasta cea mai buna metoda de a te asigura ca tot ceea ce spui nu va supara pe nimeni, pe principiul: spui o chestiei persoanei din fata ta, vezi reactia, iar daca aceasta este diferita fata de ceea ce urmareai tu, arunci repede salvatorul "Era o gluma, stai flexat, ce naiba!". Poate salva orice, orice ineptie care pleaca din corzile tale vocale catre mediul extern. Gigel ii spune Bubulinei "Vreau sa ne casatorim, ce zici?". Bubulina se uita speriato-intrebatoare la el, iar Gigel salveaza situatia(poate chiar si propria viata) prin "A fost o gluma". Bubulina respira usurata, iar Gigel afla ca se pripeste - simplu si eficient, exact ca in titlu. Acum, daca tot suntem in febra campanie electorale, dragi alegatori, va anunt solemn ca exact aceasta replica o au pregatita pentru voi distinsii candidatii, fix dupa momentul in care ii bifati pentru a le da unda verde catre "divanul tarii": A FOST O GLUMA,am ajuns unde trebuie, va multumesc ca ati iesit din casa in week-end pentru a ma stampila, ne auzim peste 4 ani. Nu stiu daca trebuia sa inserez si politica pe aici, dar nu m-am putut abtine: este execrabil cum au fost impanzite orasele cu mutre necunoscute, sau binecunoscute(pe la DNA), sloganuri infantile pe afise, zambete prelucrate in Photoshop si maini intinse catre voturi. Apropo, de A FOST O GLUMA, iata una buna, cu aroma de veridicitate:

joi, 13 noiembrie 2008

Da-mi inima ta!!! La felul doi, se poate?

Nu stiam de acest videoclip, in care Gnarls Barkley isi pune probleme intense, gen "Cine imi va salva sufletul". E interesanta ideea, ca tot sunt acuzati barbatii de superficialitate, neimplicare si fuga de angajament.

Datorii: La multi ani Nykoles, bine ai venit printre adulti:)

marți, 11 noiembrie 2008

Muzici

Time for some...good music...E intensa melodia, in general lalaielile obosesc, plictisesc si alte alea. Asta insa...e...live.


Si ca sa nu las audienta cu gust amar si pe ganduri:

duminică, 9 noiembrie 2008

Cu dedicatie

Dragul meu rrom, care ai reusit sa te incadrezi in cele 10 secunde de neatentie, pentru a-mi fura telefonul de pe tejghea vreau sa te felicit pentru profesionalism: ai inchis aparatul rapid, te-ai facut disparut "dupa blocuri" in cateva zeci de secunde, ce mai...ai lucrat ca la carte. Tin sa te anunt ca ai reusit sa imi dai peste cap planurile, am pierdut numere de telefon de care nu mai pot face rost sau oricum foarte greu. Astea insa sunt detalii alaturale langa scopul tau suprem de a-ti duce misiunea de hot de buzunare bronzat mai departe. Iti doresc toate cele bune, vezi ca tasta # merge un pic mai greu la telefon, dar te descurci tu. Abonamentul din pacate a trebuit sa il inchid. Aici nu te-am putut ajuta, dat fiind faptul ca ar fi trebuit sa iti platesc conversatiile tale cu rudele din Italia, Spania si alte locatii rromanizate. In astfel de momente, dragul meu prieten de tejghea, imi pun probleme daca sunt rasist ori ba..Hmm...greu de zis, oricum in primele 10 minute, dupa ce am observat ca nu mai e telefonul, am fost cel mai rasist din lume si aveam o dorinta intensa si clara de a-ti da foc, tie si intreg clanului din cort. Sunt vorbe la nervi, stai linistit, daca printr-o minune, ajungem sa ne cunoastem, cu siguranta iti voi multumi pentru ca m-ai scapat de acel telefon, care nu mai era oricum la moda si m-ai lasat fara numerele inutile de telefon. Este clar vina mea ca am ramas fara telefon si numere, te-am provocat in cele 10 secunde, cat am lasat telefonul pe tejghea si conversam cu vanzatorul, tu nu ai nici o vina, absolut niciuna, deci te rog, fara mustrari de constiinta si alte reactii lacrimogene. Uite, ca tot ziceam de o dedicatie, poate ti-o pui si sunet de apel: