Despre nimic, mi-e somn...(varianta light)

Nu am fost atent si mi-am sters intr-o secunda, cu un singur click, tot ce am scris pentru postarea asta. Nu cred ca mai sunt in stare sa mai scriu odata, pentru ca ma doare capul de nervi, dar incerc sa vad ce iese, probabil varianta light:

Cum e oare sa te trezesti dimineata incapabil de a face o legatura intre faptul ca ai deschis ochii si planurile pe ziua respectiva, fara harta zilei de ieri, fara nici un reper? Nu raspunde nimeni? Acolo in spate, o mana ridicata? A, doar te scarpinai la ureche. Bun. Deci voi fi in postura nefericita de a-mi raspunde singur la o intrebare, care aveam impresia ca va creea o adevarata revolutie: M-as simti cunfuz rau, as privi buimac prin camera cu ochi de chinez, as cauta un punct de reper, gen telefonul mobil, as distinge dupa cateva incercari ora. De aici lucrurile incep sa prinda contur, imi dau seama ca trebuie sa fiu la servici in 40 de minute (alerta, lene, durere de cap), imi aduc aminte ca aseara Roamania a pierdut meciul cu Austria, iar pe Piturca il doare in piti de calificare si infrangere (greata spre scarba), mi-e sete (caut disperat o sticla prin jur) si mergand asa din legatura in legatura, ajung la serviciu, sunt ocupat, am activitate si uit de senzatia matinala "cine si unde sunt".

Ce se intampla cand dormim? Pare si poate chiar o fi o intrebare stupida, dar ce se intampla totusi? Perioada aceea cand esti rupt de toate si esti la un pas de moarte este foarte interesanta si in nici un caz nu se "da stingerea". Nu are logica ca dupa o zi reusita, in care toate ti-au mers ca pe roate si esti foarte incantat, sa te culci si sa te trezesti a doua zi cu o stare de tot cacatul, cu panica, cu ingrijorare si tot soiul de angoase. Este ca si cum Dan Diaconescu ar fi anuntat ca are cel mai mare rating din mamaliga media romaneasca si in secunda unu s-ar sinucide (Nu e un sfat Dane, dar daca ai timp... Te apreciez pentru modul in care ai reusit sa duci la capat ideea OTV-ului, profitand de manelarii mass-mediei romanesti si de publicul de iarmaroc, dar ca om esti zero barat).

Revenind la somn, la somnul activ de fapt, tind sa cred ca acesta are o foarte stransa legatura cu Constientul si Subconstientul. Voi trata intr-o maniera destul de superficiala pe cei doi frati, Constientul este ceea ce stim, ceea ce avem impresia ca controlam, ceea ce memoram in mare, zi de zi si putem povesti chiar si peste cativa ani, iar Subconstientul este bu hu hu. De ce? Pentru ca acolo sunt adunati giga de memorie vizuala, auditiva si olfactiva pentru fiecare minut din existenta noastra prin zona. Este infiorator sa fii pus in fata tuturor acelor senzatii, de aceea apare filtrul si ce trece de filtru merge in Constient. De ce este infiorator Subconstientul? Exemplu: el, la cina cu iubita, careia ii zice asa de 5 ani, tine la ea foarte mult si urmeaza sa apara si un bebe, se ridica si taie capul viitoarei sotii cu drujba, fara comentarii, fara ezitari, fara promo, fara nimic. Este un caz extrem, dar si Subcontientul este un sport extrem. Reprezinta explicatia pentru tot ce nu ar face un om "normal". Normalitatea a fost stabilita in Constient, anormalitatea vine din Subcontient. Tocmai de aceea e fascinanta viata, tocmai de aceea nu exista pretext de plictiseala: fiecare om in parte e un univers si ai sansa zi de zi sa interactionezi cu un alt univers. Nu e putin lucru, lucrurile sunt mai complicate decat par si asta e bine pentru ca astfel avem actiune, avem actori, avem puncte culminante, intrigi, inca ma gandesc daca avem si un regizor (slabe sanse...), deci sa traiesti este intr-adevar fascinant, iar mofturi precum "ma plictisesc", "viata nu merita traita", "e recesiune, nu mai pot trai" mi se par desene animate ale unor oameni, care desconsidera Subconstientul si au ramas prieteni numai cu Constientul. E un pic riscant totusi, drujba de mai sus poate pune pe unii pe ganduri. Am reusit, am refacut ce stersesem, m-am mai calmat, nu e mot a mot cum a fost textul initial, dar ideea de baza ramane. Plec in Subconstient, ca acusi ma trezeste frate'su.

Gest istoric

Fotbal, subiect tabu, toata lumea cunoaste, in perspectiva inevitabilului (vom primi lectie de fotbal in week-end de la Serbia), nu ma pot abtine sa scriu despre gestul lui Lazar din ultimul meci al Rapidului. Omul a refuzat un 11 metri, la 2 - 0 pentru echipa sa, dar in timpul dominarii clare din partea Otelului. Se stie stereotipul cu doi zero, scor periculos, deci gestul lui Lazar a fost un pic nebunesc, un penalty e ca painea calda pentru o echipa de fotbal. S-a intamplat asta in amaratul nostru de campionat romanesc, unde rar se joaca fotbal, entuziasmul vine mai mult pe principiul "tre' sa tin si eu cu o echipa!". Gestul lui Lazar trebuie amintit in marmura la FRF si scris pe cravata lui Dragomir si Sandu, pentru ca tine de domeniul fantasticului. Nu stiu, poate oboseala sau entuziasmul de moment au fost cauza gestului, dar sper sa nu, sper ca omul a constientizat cand a facut acest gest cu adevarat istoric pentru fotbalul nostru intern. Viva Fair-play-ul! Huu Marlaneala! Let's relax, asa ca in vremuri de criza cu gesturi istorice:

Vechea poveste: fast-food shit

Au scris astia de la "Atac" un articol, bazat pe marturia unui fost angajat KFC. Trecand peste faptul ca publicatia este de scandal si infloriturile sunt la ordinea zilei, eu sunt tentat sa cred ca fix asa se intampla in back-office-urile tuturor fast-food-urilor. Eram intr-o discutie acum ceva timp, subiectul era "Unde e cea mai buna shaowrma din oras?" si majoritatea protagonistilor sustineau ca la Dristor s-ar prepara shaowrma no. 1. O tipa era foarte inversunata pe subiect, pentru ca ochii ii straluceau entuziasmati cand povestea cat de mult ii place amestecul acela pus in "turta" aia subtire. Totul bine si frumos, pana cand a venit un tip nou in grup, s-a interesat de subiectul conversatiei si a spus: "Unde? La Dristor? A, da, cu siguranta acolo e cea mai buna, acolo a lucrat un prieten de-al meu, isi dau baietii drumu' in shaowrma, d-aia e buna". Ups, liniste totala, suspans, apoi o veselie generala, numai tipa shaowrmista inversunata, statea inbufnata si lezata rau. Prin urmare, articolul din "Atac" are un iz foarte pronuntat de veridicitate, chiar sunt "fabrici de sclavi" aceste temple ale fomistilor in strada. Exista o adevarata cultura acum cu fast-food-urile, observ grupurile de adolescenti care intra si ies de la Mac sau Kfc, e la moda sa mergi sa faci caternica cu colegii de liceu acolo, nu bei alcool, Cola e mult mai sanatoasa, miroase intens a mancare, Gigicu vrajeste pe Gigica aratandu-i cum inmoaie el cartofii in sosul ala "bun, bun" si totul e super. Ma oripileaza toata chestia, ma oripileaza sa vad cupluri de adolescenti si tineri care merg la Mac, se pun la masa si isi zambesc. Cum e asta oare? Sa scoti o gagica la Mac? Fiecare cu tava lui, ca la cantina, doza de Cola cu pai, ce mai, romantismul pluteste in aer. Imi aduc aminte, asa prin contrast "Groapa" la care mergeam in liceu cu colegii, era un bar, aveam separeul nostru, era muzica buna, era alcool, si mirosea cel mult a tigara. Intr-adevar tigara nu e sanatoasa, campaniile stupide incerca sa dovedeasca asta, dar decat sa miros mancaruri preparate la mishto cu pisat si "copii" in ele, prefer sa mor mai devreme cu cativa ani.

Nou episod, aceeasi telenovela

Semnul dragostei de ieri a facut ca lumea intreaga sa vibreze de iubire, cei care nu erau pregatiti sa vibreze au fost fortati. Si uite asa reapare in scena subiectul cu tiganiada criminala si infractoare din vestul europei, cu radacinile in Romanica. Mi-a placut ultima parte din titlu: "O fata de 14 ani a fost violata la Roma, suspectii romi est-europeni!" Romi est-europeni, e mai revigorant parca, aria invinuita e mai mare si nu stii sigur, or' fi din Bulgaria, din Albania, din Cehia, oricum din Romania slabe sanse sa fie, ca ai nostri sunt mandri de ceea ce fac si s-ar fi semnat. Datele problemei sunt simple, Roma, 14 februarie 2009, toata lumea era intr-un party total, un party al inimilor indragostite bineinteles, doi tineri, el(16) si ea(14), sunt dusi pe un teren viran, agresati si jefuiti, dar fiind o zi a iubirii, violul este inclus si el la pachet, victima fiind de 14 ani, iar suspectii romi est-europeni. Ce clara e victima (copila de 14 ani) si ce ambiguu e capitolul cu autorii violului (estul europei e marisor). Italia iar o sa izbucneasca azi pe subiectul "emigranti, care fura, taie, violeaza, fix ca salbaticii din jungla africana", ziarele romanesti vor avea subiect de papa, apoi de digerat, cativa romani vor mai fi agresati prin peninsula, gratiei originii lor si iar se va pune problema rasismului ca in bancul ala: Urasc tiganii, dar nu sunt rasist, ce? am ceva cu negri? cu mexicanii? cu chinezii? Hai sa punem si coloana sonora pentru un nou episod din telenovela de succes "Ceaunarii romanesti in Vest":

Figuratie pentru Valentin

Arata-mi cat de mult ma iubesti! Stai cu mine azi toata ziua! Spune ca ma iubesti, pentru ca "tin la tine" nu mai tine! Hai sa vedem Titanic! Azi ne concentram si facem dragoste, nu sex! Iubita mea, esti ca o stea de pe cer (in cadere libera)! Iubitul meu, Valentin m-a strapuns cu magia acestei zile (Valentin e colegul de munca)! si povestea continua la nesfarsit, ursuletii de plus roz si pufosi se vand intr-o veselie, pentru ca imaginatia cetateanului iubaret e ingusta si indoctrinata. Lumea ofteaza gandindu-se ca azi iubirea lor isi serbeaza ziua de nastere, iar salbaticul din jungla amazoniana ofteaza pentru ca prada pe care o urmarea a reusit sa scape si iar o sa trebuiasca sa serveasca la masa radacini de plante. Filmul ruleaza, Valentin e in rol principal azi, iar iubaretii fac figuratie in jurul tronului sau rosu aprins.

Zebre sau Totuna

Cica nu ar mai fi Zebre, pacat, chiar le ziceau bine:

Dureri in minte: cea mai deprimanta zi din istorie

Am adormit 2 ore pe la 18.00, m-am trezit si in mail am gasit motivul pentru care azi nu mi-au iesit planurile asa cum speram si am picat doborat de inamicul somn, asa devreme. Azi a fost CEA MAI DEPRIMANTA ZI DIN ISTORIE. Psihologul Cliff Arnall, despre care am auzit in articolul "gluma" de pe 9 AM a facut cercetari intense, pentru ca sa descopere ceea ce, intelepciunea noastra populara stia demult: LUNEA NICI IARBA NU CRESTE. Asta ne trebuia noua domnule Arnall, adica deja avem 365 de sarbatori intr-un an, pentru ca avem o abilitate uluitoare de a uni spatiile dintre sarbatori cu alte zile de mini-sarbatoare, pe sistemul "ma pregatesc de pasti, din martie, ca sa fie bine". Acum, dumneata vii si spui ca ai reusit sa gasesti o formula pentru a afla cea mai trista zi din viata oamenilor? Esti sanatos dom-le? Alta sarbatoare? Dar cel mai nasol an nu l-ai calculat sefu'? Eventual sa stim de el si sa il petrecem cu ****, respectiv ***** in sus, in casa, sub patura, in fata televizorului sau a calculatorului. 9 AM are echipa de traducatori "profesionisti", care au fost selectati de la sculul ov inglish al domnului Iliescu. Iata un articol din presa de afara. Nu zice nimic de ziua de 19 ianuarie, spune doar ca lunea e trista, iar 24 ianuarie, va fi cea mai nasoala zi, dar si pentru aia trebuie sa indeplinesti niste conditii, povestite acolo de muiuc asta de Arnall. E incredibil cat de natural au fost tastate randurile astea la inceputul articolului: Daca te-ai trezit cu fata la cearceaf si te simti picat in butoiul cu melancolie, sa stii ca nu esti singurul care are astazi aceste stari. Potrivit expertilor, ziua de luni, 19 ianuarie 2009 este decretata una dintre cele mai depresive zile din istorie.
Daca nu mai ai chef de munca, daca esti un redus obosit, daca in loc sa mergi spre mijloacele de transport aglomerate, vrei sa te arunci inapoi in pat, stai linistit, majoritatea isi doresc si o sa faca asta. Maine vei fi concediat, dar asta conteaza prea putin, ceea ce conteaza cu adevarat este ca trebuie facuta o revolutie, un jihad ceva. Prea multa lume nu isi doreste din suflet sa plece la munca dimineata si statistic vorbind, dupa cercetarile domnului doctor Arnall lunea e zi blestemata, dar nu numai lunea, toata luna, tot anul, toata viata, trebuie sa o traim pe plaja in Hawaii, TOTI. Poate apar altii aici, in Romanica sa munceasca. Chinezii. Aia nu au aparut deja? A inceput migratia spre Hawaii?

Prospectare / datorie / resemnare

Femei / barbati, barbati / femei, fete / baieti, baieti / fete, femei / baieti, baieti / femei, barbati / fete, fete / barbati..e un intreg amalgam de posibilitati, cartile sunt zbatute in toate felurile si in toate directiile. Trecand peste celalalte aspecte ale vietii, ACESTA, cel sentimental, cel al vietii amoroase, al vietii sexuale (e un intreg pachet de "servicii")ramane cel mai complicat.

Oricate calcule ai face, oricat de sigur ai fi ca ai tinut cont de toate datele problemele, sansele sa iti dea cu virgula sunt mereu mari. Poate de aia e frumos, poate de aia e interesant, poate suferinta aia cand iti vine sa te dai cu capul de pereti(si uneori chiar faci asta) din cauza lui/ei are si ea rostul ei si pana la urma trebuie sa mergem pe principiul "ce nu te omoara te intareste". Nimic nu se compara cu senzatia care o ai cand...mi-e greu sa folosesc urmatorul cuvant, pentru ca este batjocorit in fiecare secunda..totusi, de dragul cursivitatii, cu senzatia pe care o ai cand iubesti. Da, si un milion de dolari in cont creeaza senzatii(desi acum cu criza, nu e prea sigura treaba), si faptul ca mananci o friptura delicioasa, cand esti mort de foame creeaza senzatii puternice, dar, asta cu iubitul parca e altceva. E sport extrem, e o forma de masochism pana la urma, pentru ca privesti in jur, ai exemple si din experienta proprie, stii ca sansele sa suferi sunt mari si totusi arunci sentimentele la bursa, investesti, investesti iar si iar, bazandu-te pe speranta aceea minuscula ca "this is the one". Din tot jocul acesta, pentru ca este un joc, daca judeci la rece, un joc cu reguli relative, meciul se desfasoara pe teren minat si in orice moment oaza se poate transforma in nisip fierbinte si sufocant, din tot jocul acesta, cea mai aiurea postura mi se pare aceea in care stai intr-o relatie, dintr-un soi de "datorie" fata de cei din jur, fata de societate, fata de bunele moravuri(bullshit-uri facute cu scopul de a indoctrina si controla plebea - la capitolul asta, religia e campioana, dar asta e alta discutie), un soi de resemnare (gata frate, nu mai caut, asta trebuie sa fie, il fac eu sa fie, si daca nu e, ma multumesc cu mai putin, ma multumesc cu fata lui/ei care devine obositoare zi dupa zi), o dovada de slabiciune si neputinta.

Ea si el. Ce fac astia? Se cauta. Cum? Prin "prospectarea pietei", privesti in jurul tau, cauti, incerci, ratezi, cazi, lupti, razi, plangi, soptesti tandru, injuri, plutesti, iti bagi picioarele pana cand dai de ceea ce cauti. Bun. Stop ai ajuns aici. Se intrevede ceva sigur. Nu stii daca ai gasit ceea ce cauti, desi toata fiinta urla "el/ea e!". Porneste povestea, cu menajamente la inceput, inca nu cunosti persoana, apoi te deschizi din ce in ce mai mult pentru a ajunge la apogeu: sa va simtiti bine unul in preajma altuia, dar in acelasi timp fiecare sa se simta bine in pielea lui. Ai realizat asta? ai reusit sa gasesti solutia pentru a da refresh zi de zi relatiei, fara un efort care sa necesite mutarea muntilor din loc, atunci inseamna ca "You graduated!", felicitari! Au aparut derapaje pe parcurs, bine in pielea ta, nu era sinonim cu bine in pielea ei/lui, iesi, iesi si inchide si usa dupa tine. O iei de la 0, ma rog posibil si probabil iti va trebui o perioada ca iti revii, sa pui iar picioarele pe pamant, dar apoi te apuci de treaba. Pana la urma, ce cauti tu: o persoana in care sa ai incredere, care sa fie alaturi de tine neconditionat, eventual sa fie acolo de aici pana la capat, pai...pentru asta nu vrei calitate?? Pai pentru calitate, trebuie standarde. Pai ce naiba, te multumesti cu o jumatate second hand? Pai tu esti second hand? Ma opresc aici, pentru ca...sincer nu credeam ca o sa scriu vreodata aici despre asta, dar uite ca in lipsa de altceva, mai vorbesti si de iubire.

Alearga incet!

Pe principiul "Ne-am adunat aici ca sa nu fim imprastiati", doresc tuturor un an nou plin de noutati pozitive si toate cele bune pentru fiecare in parte, ca dorintele sunt multe si trecerea calendaristica in noul an reprezinta mereu, un Mos Craciun Reloaded, in care lumea isi doreste aia si aia, pentru urmatoarele 365 de zile din viata. E nou, dar sper sa ne acomodam repede cu el, si sa fie ca o haina proaspat achizitionata, care provoaca un pic de discomfort doar in primele zile(mancarea, beutura, dulciurile, durerile de cap si obisnuinta cu trezitul tarziu), apoi ne prinde de minune. Am auzit zilele acestea o melodie, care mi-a dat si ideea pentru titlul postului. E stereotip, dar merita spus inca odata ca sa bage lumea la cap bine. Grabeste-te, fii activ, nu ramane in urma, dar in acelasi timp, ai grija la detalii, de cele mai multe ori acestea fac diferenta. In jurul nostru e multe vorba cantecului, si trebuie sa ne straduim sa avem o privire de ansamblu, pentru a nu ne trezi obositi de alergatura, fara nimic in desaga. Enjoy the song si enjoy 2009, poate daca ne grabim incet, trece si telenovela asta cu, si despre criza.



Si bineinteles varianta live. Respect AYO: