Despre nimic, mi-e somn...(varianta light)

Nu am fost atent si mi-am sters intr-o secunda, cu un singur click, tot ce am scris pentru postarea asta. Nu cred ca mai sunt in stare sa mai scriu odata, pentru ca ma doare capul de nervi, dar incerc sa vad ce iese, probabil varianta light:

Cum e oare sa te trezesti dimineata incapabil de a face o legatura intre faptul ca ai deschis ochii si planurile pe ziua respectiva, fara harta zilei de ieri, fara nici un reper? Nu raspunde nimeni? Acolo in spate, o mana ridicata? A, doar te scarpinai la ureche. Bun. Deci voi fi in postura nefericita de a-mi raspunde singur la o intrebare, care aveam impresia ca va creea o adevarata revolutie: M-as simti cunfuz rau, as privi buimac prin camera cu ochi de chinez, as cauta un punct de reper, gen telefonul mobil, as distinge dupa cateva incercari ora. De aici lucrurile incep sa prinda contur, imi dau seama ca trebuie sa fiu la servici in 40 de minute (alerta, lene, durere de cap), imi aduc aminte ca aseara Roamania a pierdut meciul cu Austria, iar pe Piturca il doare in piti de calificare si infrangere (greata spre scarba), mi-e sete (caut disperat o sticla prin jur) si mergand asa din legatura in legatura, ajung la serviciu, sunt ocupat, am activitate si uit de senzatia matinala "cine si unde sunt".

Ce se intampla cand dormim? Pare si poate chiar o fi o intrebare stupida, dar ce se intampla totusi? Perioada aceea cand esti rupt de toate si esti la un pas de moarte este foarte interesanta si in nici un caz nu se "da stingerea". Nu are logica ca dupa o zi reusita, in care toate ti-au mers ca pe roate si esti foarte incantat, sa te culci si sa te trezesti a doua zi cu o stare de tot cacatul, cu panica, cu ingrijorare si tot soiul de angoase. Este ca si cum Dan Diaconescu ar fi anuntat ca are cel mai mare rating din mamaliga media romaneasca si in secunda unu s-ar sinucide (Nu e un sfat Dane, dar daca ai timp... Te apreciez pentru modul in care ai reusit sa duci la capat ideea OTV-ului, profitand de manelarii mass-mediei romanesti si de publicul de iarmaroc, dar ca om esti zero barat).

Revenind la somn, la somnul activ de fapt, tind sa cred ca acesta are o foarte stransa legatura cu Constientul si Subconstientul. Voi trata intr-o maniera destul de superficiala pe cei doi frati, Constientul este ceea ce stim, ceea ce avem impresia ca controlam, ceea ce memoram in mare, zi de zi si putem povesti chiar si peste cativa ani, iar Subconstientul este bu hu hu. De ce? Pentru ca acolo sunt adunati giga de memorie vizuala, auditiva si olfactiva pentru fiecare minut din existenta noastra prin zona. Este infiorator sa fii pus in fata tuturor acelor senzatii, de aceea apare filtrul si ce trece de filtru merge in Constient. De ce este infiorator Subconstientul? Exemplu: el, la cina cu iubita, careia ii zice asa de 5 ani, tine la ea foarte mult si urmeaza sa apara si un bebe, se ridica si taie capul viitoarei sotii cu drujba, fara comentarii, fara ezitari, fara promo, fara nimic. Este un caz extrem, dar si Subcontientul este un sport extrem. Reprezinta explicatia pentru tot ce nu ar face un om "normal". Normalitatea a fost stabilita in Constient, anormalitatea vine din Subcontient. Tocmai de aceea e fascinanta viata, tocmai de aceea nu exista pretext de plictiseala: fiecare om in parte e un univers si ai sansa zi de zi sa interactionezi cu un alt univers. Nu e putin lucru, lucrurile sunt mai complicate decat par si asta e bine pentru ca astfel avem actiune, avem actori, avem puncte culminante, intrigi, inca ma gandesc daca avem si un regizor (slabe sanse...), deci sa traiesti este intr-adevar fascinant, iar mofturi precum "ma plictisesc", "viata nu merita traita", "e recesiune, nu mai pot trai" mi se par desene animate ale unor oameni, care desconsidera Subconstientul si au ramas prieteni numai cu Constientul. E un pic riscant totusi, drujba de mai sus poate pune pe unii pe ganduri. Am reusit, am refacut ce stersesem, m-am mai calmat, nu e mot a mot cum a fost textul initial, dar ideea de baza ramane. Plec in Subconstient, ca acusi ma trezeste frate'su.