Invitatie la umor de calitate

Aţi zîmbit măcar odată pe parcursul scenetei. Mă rog, pentru cei mai serioşi, de neclintit poate nu a fost rîs sănătos şi zgomotos, dar măcar un zămbet în colţul gurii tot a fost. Sunt frumoşi aceşti oameni şi merită revăzuţi din cînd în cînd, aşa de dragul vremurilor recent apuse.

Inundatii, numărători, senzaţional

Inundaţii în Moldova, oameni rămaşi fără case, tragedie, rugăciuni, măsuri de urgenţă şi altele sunt laitmotivul ştirilor ultimelor zile. Este grav, recunosc că am dat multe telefoane acasă să întreb dacă nu a ajuns cumva apa şi am privit ştirile cu emoţii. Totuşi, pe lîngă tragicul situaţiei, pînă unde se va merge în ştiri de dragul senzaţionalului? Am şi eu o doleanţă: Cine s-a ocupat de numărătoarea cu oamenii evacuaţi din cauza precipitaţiilor şi cum de le-a dat numărul fatidic 13? Ştirea cu titlul 4 morţi, 13000 de oameni evacuaţi şi 174 de localităţi afectate vrea cu orice preţ să sublinieze tragicul situaţiei, atît de mult, încît cei evacuaţi sunt sortiţi unei soarte de calvar, prin simplul fapt că toţi la un loc, dau un număr cu ghinion. Cred că au fost număraţi în stilul lui Caragiale cei evacuaţi: două la şcoală. 2 la Primărie...Vedeţi în filmuleţul de mai jos insistenţa reporterilor de a obţine impresii de la o bătrînă cărată de forţele de intervenţie: Cum te simţi mamaie? Este foarte bine, demult nu am mai fost înconjurată de doi bărbaţi aşa puternici. A, cu inundaţiile, da, e grav, am apă în casă, sunt udă toată. Senzaţional: Inundaţii în România! Marş băi de aici!

Soluţia: Produse metalurgice

Senzaţional: Produse metalurgice. Căscaţi ochii şi vă întrebaţi ce naiba am fumat şi de la ce m-am luat. Păi voi ştiaţi că depindeţi de aceste produse într-o foarte mare măsură? Sincer nici eu nu ştiam, nu ştiam că aceste produse metalurgice afectează pe Terra stelele pe cer vara, dragostea sau copacii care miros frumos primăvara. Cu un simplu click ajungeţi pe site-ul unei firme de produse metalurgice şi veţi afla păcătoşilor că toate probleme voastre vin de la faptul că nu aveţi în casă un tractor, o combină sau un elicopter. Mare e grădina Domnului şi cînd vezi că mai sar şi gardul...(spunea foarte bine un prieten).

Oaia mică – Ada Milea feat. Gigi Moromete

Voia sa ajunga preşedinte, ha ha ha ha ha...STOP! Chiar e grav!

Get the party started. Neuron Party.

V-aţi întrebat aşa în momentele de linişte ce mai fac neuronii românilor. Recunosc că nici eu. Alţii însă da. Paraziţii spun că de dragul diversităţii trebuie să mai citim cîte o carte, dar autorii următorului spot merg mai departe şi prezintă ce fac neuronii în timpul liber, adică tot timpul.

Încă un şut în fundul Presei. Marcator: atacantul central al PD-L, Traian Băsescu

Preşedintele României a dat afară jurnaliştii de la întîlnirea pe care a avut-o ieri cu membrii Consiliului Superior al Magistraturii pe tema raportului Comisiei Europene pe Justiţie. Aşa, şi? Unde e baiu? De ce a trebuit sa mi se repete, ca la retardaţi aseară pe Realitatea, că preşedintele a dat afară Presa? Pe parcursul difuzării ştirii s-a repetat obsesiv si pe un ton victimizat faptul că preşedintele a dovedit iar că are oaie faţă de jurnalişti. Mi se pare foarte normal gestul lui Băse. Adică, oricum în România celebra lege 544 pe 2001, prin care este stipulat liberul acces la informaţiile de interes public, este handicapată rău. De fapt nu legea în sine are o problemă, ci faptul că cei care trebuie să o respecte vin înarmaţi cu legea informaţiilor clasificate (182 pe 2002). Aceasta din urmă permite oricărei instituţii să facă rabat de la vrăjeala de mai sus cu accesul la informaţiile de interes public şi să stabiliească un filtru prin care iese numai ce trebuie din instituţie. Traian Băsescu este o instituţie, cu piloni populişti ce-i drept, dar este o instituţie care are dreptul să spună NU presei pentru participarea la o întîlnire cum a fost cea de ieri. Nu putem să lăsăm unor funcţionari mărunţi, dreptul de a ascunde faţă de opinia publică ce se întîmplă la ei în instituţie şi să îl privăm de acest drept pe omul ales Preşedinte şi reconfirmat în funcţie după acel inutil referendum. God save the Queen, God save the Băse!

Luna a şasea…un copil avortează alt copil

Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a elaborat un ordin, prin care minorele sub 15 ani pot face avort pînă în luna a şasea. Dacă rromii sunt amprentanţi în Italia după 14 ani, la noi treaba este mai serioasă. Noi nu ne jucăm cu amprentări şi alte tîmpenii stupide, noi dăm dreptul unui copil să arunce la coş un alt copil, chiar şi în luna a şasea de sarcină. Probabil filmul lui Mungiu 4-3-2 va fi folosit ca training pentru semidomnisoarele, care dintr-un motiv sau altul au rămas. Au rămas victime ale unei societăţi bolnave. Una din consecinţele bolii este aceea că în 2007 au avut loc peste 530 de întreruperi de sarcină la fete sub 15 ani. Pe lîngă aceste 530 de copile care s-au jucat cam devreme de-a bestiile în călduri şi nu au respectat regulile jocului, adică nu s-au protejat, mai avem şi fetele sub 15 ani conştiincioase, care se protejează şi au o viaţă sexuală înfloritoare. Filmul lui Cristian Mungiu îşi pierde din dinamism comparat cu aceste statistici şi cu decizia prin care este oprită o sarcină în luna a şasea, la o fată sub 15 ani. Tipa din 4-3-2 era la facultate, doctorul abia a acceptat avortul în luna a patra, ce e asta frate? Glumă? Realitatea e mai spectaculoasă. Probabil Mungiu trebuie să facă 4-3-2 RELOADED, în care să folosească în rol principal o fată sub 15 ani.

Amprenta şi rromul

Copii rromi, de peste 14 ani din Italia vor fi amprentaţi. Aceasta este decizia autorităţilor italiene care cică vor să facă recensămîntul potenţialilor infractori. Mă rog, pastila oficială este cea a protecţiei sociale pentru purandeii din peninsulă. Toată această telenovelă amprenta-rromul-infracţiunea se va prelungi la nesfîrşit. Românul este inventiv şi pentru că rromii fac parte din acest popor, au deasemenea această caracteristică, în multe cazuri chiar mai dezvoltată. Infracţiunile vor fi comise de acum de copii rromi sub 14 ani. Se ştie că copii de rromi au tupeu, sunt învăţaţi cu greutăţile de la vîrste fragede şi tot ce le mai trebuie este un pic de antrenament pentru a-şi face mîndri părinţii. Rromii de peste 14 ani se vor ocupa de partea legală a afacerii, adică vor întocmi rapoarte de activitate şi vor face balanţe financiare. Nu toţi rromii italienizaţi sunt infractori, dar asta nu ajută la nimic. Este nevoie ca un singur rrom să fure, dea în cap, violeze sau ucidă pentru ca întreg scandalul să izbuncnească violent în media si să trimită autorităţile italiene în sala de brainstorming pentru gasirea unei noi soluţii. Pot să facă italienii amprentarea lui peşte, oricum nu vor rezolva problema. Singura soluţie viabilă ar fi aceea de a se muta cu căţel şi purcel din Italia şi să lase ţara rromilor. O nouă ţară va răsări pe harta Europei: Rromtalia. În 2-3 ani va fi acceptată şi în UE, pentru că va ameninţa Vestul cu VENIM ŞI LA VOI. Am un sentiment vag că totuşi peninsularii nu îşi vor părăsi ţara, ci vor continua cu amprentările şi poate în viitor rromi se vor mai deschide la culoare, îşi vor lăsa plete şi vor fi integraţi mai uşor.

Fur, pardon...muncesc pentru copilul meu

De unde fratele meu atîta tendinţă de grandomanie la români? Cu 2-3 luni în urmă a fost cazul acelor români din Anglia care s-au filmat în boxeri şi se lăudau cum fură ei mii de euro de pe cardurile cetăţenilor englezi şi nu numai. Scopul acestui demers era dovada pe care trebuiau să o aibă mioriticii cand ajungeau în ţară că ei ştiu să fure ca lumea şi viaţa nu este aşa de grea precum pare. Vă imaginaţi seara de film, în care prietenii hoţilor români ar fi urmărit cum se descurcă oamenii cu cap în străinătate. Totuşi apropo de oameni cu cap, singurii din acea poveste au fost vameşii care au găsit filmările hoţilor cu tendinţe de actori, în bagajele acestora. Este o întîmplare ca în filmele cu proşti, care demontrează încă odată că românul este ingenios, dar dacă nu se laudă cu asta nu este împăcat cu el însuşi. Zilele acestea dăm peste o altă întîmplare, tot din Regatul Unit în care un alt hoţ de bani de pe carduri dovedeşte regula de mai sus: fur mişto, nu trebuie să afle Poliţia, dar prietenii DA. Tipul din întîmplarea aceasta şi-a plasat strategic bebeluşul de aproape un an în mijlocul unei grâmezi de lire, apoi a făcut foto-shooting. Foarte tare. Omul este modest. Nu s-a pus el în mijlocul banilor, ci a pus bebeluşul cu mesajul: MUNCESC PENTRU COPILUL MEU.Apropo de copii, George Carlin intră iar în scenă:

Sunt absolvent. Şi?

Vorbesc acum pentru absolvenţii de facultate: probabil aţi trăit cu toţii într-o mai mică sau mai mare măsură următorul sentiment: am terminat facultatea, yu huhu şi ha ha ha, am dat şi licenţa, chiar am luat-o, apoi am băut în cantităţi industriale (nu uitaţi:alcoolul dăunează grav plictiselii¬) şi în cele din urmă m-am trezit într-o dimineaţă mahmur, singur şi şomer. Dacă pînă ieri răspundeam sigur pe mine *Student*, la intrebarea *Ce ocupaţie ai?* acum treburile s-au schimbat. Să răspund *Absolvent de…* este un pic absurd deoarece este ca şi cum aş spune *Pensionat pe caz de…*. Clar, sunt şomer. OK. Datele problemei au fost stabilite. Ce fac mai departe ca sa scap de postura aceasta nasoală de *Somer*. Păi, aş putea să mă gîndesc la un master şi să mă liniştesc cu ideea că mai diger alţi doi ani de şcoală, dar pe de altă parte master-ul ocupă doar sfîrşitul de săptămînă, în rest ce fac? Apoi mai vine problema banilor. Unii părinţi încep să strîngă din dinţi cînd este vorba să mai dea bani. Soluţie: un job. Hmmm. Cam greu. Adică plec de la premisa ca am terminat o facultate şi aş dori ceva pe profil, nu să vînd hamburgeri în manieră jurnalistică: *Bună ziua! Doriţi sos cu aromă de ştiri sau de reportaj?* Ce oferă Iaşul? Păi piaţa media de aici este saturată, salariile sunt mici. Oricine încercă să contrazică asta poate să se aşeze frumos la capitolul *Excepţii*, dar eu nu pe excepţii ma bazez. Din nou, soluţia: alt oraş, mai precis Bucureşti. Argumente pro: este o piaţă mare, cea mai mare din România, ofertele de muncă sunt pe toate domeniile şi numeroase, posibilitatea de avansare pe post este mult mai generoasă ca la Iaşi, firmele multinaţionale au cea mai mare activitate aici, salariile sunt semnificativ mai mari decît la Iaşi şi preţul chiriei mai ridicat, nu contează în raport cu salariul. Un ultim argument pro din această scurtă înşiruire ar fi faptul că moldovenii chiar fac treabă pe piaţa bucureşteană, foarte mulţi dintre ei fiind în posturi de conducere. Argumente contra: Principalul argument contra ar fi concurenţa cu bucureştenii, adică pînă la urmă, noi moldovenii mergem acolo şi le luăm pîinea. În rest accentul, rătăcitul prin metrou şi prin staţiile RATB, teama de nereuşită, dorul de casă şi altele se tratează prin exerciţiu şi concentrare. Am scris aceste rînduri din postura de absolvent 2008, al universităţii *Cuza*, aterizat în Bucureşti acum 4 zile şi deja cu 2 job-uri. Succes şi continui pe ideea post-ului anterior: Geroge Carlin rocks!

George Carlin

Un prieten mi-a trimis un link acum aproximativ un an. Link-ul ducea pe „televizorul internetului”, adica pe YouTube si il prezenta pe George Carlin. Nu am bagat in seama link-ul. Recent am dat de acest George Carlin. Regret ca nu am accesat link-ul trimis de prietenul meu acum un an. Eram cu siguranta cu cinci minute mai destept acum. Sunt vorbe mari oare acestea? Sa vezi cum gandeste un om, sa exclami „wow” si sa reconsideri un pic credintele, principiile si directia pe care o ai in viata. Omul face show, lumea aplauda, este stand-up comedy, dar pe langa caracteristica de show-biz stuff, omul are si profunzime. Pana sa aflu de el, George Carlin a decedat. Printre toate defectele erei in care traim avem avantajul tehnologiei. Aceasta permite ca cel mai sus amintit, sa poata fi accesat in mai putin de 2 minute de pe YouTube, printr-o simpla cautare. Mai jos sunt doar doua mostre de George Carlin. Traim intr-o lume ipocrita. Dat fiind acest aspect, foarte putini recunosc starea de fapt. Mai intai despre vot si politicieni, pentru ca tot s-a incheiat campania electorala de curand si va incepe alta in toamna:


Apoi despre religie, bu hu hu: