Nou episod, aceeasi telenovela

Semnul dragostei de ieri a facut ca lumea intreaga sa vibreze de iubire, cei care nu erau pregatiti sa vibreze au fost fortati. Si uite asa reapare in scena subiectul cu tiganiada criminala si infractoare din vestul europei, cu radacinile in Romanica. Mi-a placut ultima parte din titlu: "O fata de 14 ani a fost violata la Roma, suspectii romi est-europeni!" Romi est-europeni, e mai revigorant parca, aria invinuita e mai mare si nu stii sigur, or' fi din Bulgaria, din Albania, din Cehia, oricum din Romania slabe sanse sa fie, ca ai nostri sunt mandri de ceea ce fac si s-ar fi semnat. Datele problemei sunt simple, Roma, 14 februarie 2009, toata lumea era intr-un party total, un party al inimilor indragostite bineinteles, doi tineri, el(16) si ea(14), sunt dusi pe un teren viran, agresati si jefuiti, dar fiind o zi a iubirii, violul este inclus si el la pachet, victima fiind de 14 ani, iar suspectii romi est-europeni. Ce clara e victima (copila de 14 ani) si ce ambiguu e capitolul cu autorii violului (estul europei e marisor). Italia iar o sa izbucneasca azi pe subiectul "emigranti, care fura, taie, violeaza, fix ca salbaticii din jungla africana", ziarele romanesti vor avea subiect de papa, apoi de digerat, cativa romani vor mai fi agresati prin peninsula, gratiei originii lor si iar se va pune problema rasismului ca in bancul ala: Urasc tiganii, dar nu sunt rasist, ce? am ceva cu negri? cu mexicanii? cu chinezii? Hai sa punem si coloana sonora pentru un nou episod din telenovela de succes "Ceaunarii romanesti in Vest":

Figuratie pentru Valentin

Arata-mi cat de mult ma iubesti! Stai cu mine azi toata ziua! Spune ca ma iubesti, pentru ca "tin la tine" nu mai tine! Hai sa vedem Titanic! Azi ne concentram si facem dragoste, nu sex! Iubita mea, esti ca o stea de pe cer (in cadere libera)! Iubitul meu, Valentin m-a strapuns cu magia acestei zile (Valentin e colegul de munca)! si povestea continua la nesfarsit, ursuletii de plus roz si pufosi se vand intr-o veselie, pentru ca imaginatia cetateanului iubaret e ingusta si indoctrinata. Lumea ofteaza gandindu-se ca azi iubirea lor isi serbeaza ziua de nastere, iar salbaticul din jungla amazoniana ofteaza pentru ca prada pe care o urmarea a reusit sa scape si iar o sa trebuiasca sa serveasca la masa radacini de plante. Filmul ruleaza, Valentin e in rol principal azi, iar iubaretii fac figuratie in jurul tronului sau rosu aprins.

Zebre sau Totuna

Cica nu ar mai fi Zebre, pacat, chiar le ziceau bine:

Dureri in minte: cea mai deprimanta zi din istorie

Am adormit 2 ore pe la 18.00, m-am trezit si in mail am gasit motivul pentru care azi nu mi-au iesit planurile asa cum speram si am picat doborat de inamicul somn, asa devreme. Azi a fost CEA MAI DEPRIMANTA ZI DIN ISTORIE. Psihologul Cliff Arnall, despre care am auzit in articolul "gluma" de pe 9 AM a facut cercetari intense, pentru ca sa descopere ceea ce, intelepciunea noastra populara stia demult: LUNEA NICI IARBA NU CRESTE. Asta ne trebuia noua domnule Arnall, adica deja avem 365 de sarbatori intr-un an, pentru ca avem o abilitate uluitoare de a uni spatiile dintre sarbatori cu alte zile de mini-sarbatoare, pe sistemul "ma pregatesc de pasti, din martie, ca sa fie bine". Acum, dumneata vii si spui ca ai reusit sa gasesti o formula pentru a afla cea mai trista zi din viata oamenilor? Esti sanatos dom-le? Alta sarbatoare? Dar cel mai nasol an nu l-ai calculat sefu'? Eventual sa stim de el si sa il petrecem cu ****, respectiv ***** in sus, in casa, sub patura, in fata televizorului sau a calculatorului. 9 AM are echipa de traducatori "profesionisti", care au fost selectati de la sculul ov inglish al domnului Iliescu. Iata un articol din presa de afara. Nu zice nimic de ziua de 19 ianuarie, spune doar ca lunea e trista, iar 24 ianuarie, va fi cea mai nasoala zi, dar si pentru aia trebuie sa indeplinesti niste conditii, povestite acolo de muiuc asta de Arnall. E incredibil cat de natural au fost tastate randurile astea la inceputul articolului: Daca te-ai trezit cu fata la cearceaf si te simti picat in butoiul cu melancolie, sa stii ca nu esti singurul care are astazi aceste stari. Potrivit expertilor, ziua de luni, 19 ianuarie 2009 este decretata una dintre cele mai depresive zile din istorie.
Daca nu mai ai chef de munca, daca esti un redus obosit, daca in loc sa mergi spre mijloacele de transport aglomerate, vrei sa te arunci inapoi in pat, stai linistit, majoritatea isi doresc si o sa faca asta. Maine vei fi concediat, dar asta conteaza prea putin, ceea ce conteaza cu adevarat este ca trebuie facuta o revolutie, un jihad ceva. Prea multa lume nu isi doreste din suflet sa plece la munca dimineata si statistic vorbind, dupa cercetarile domnului doctor Arnall lunea e zi blestemata, dar nu numai lunea, toata luna, tot anul, toata viata, trebuie sa o traim pe plaja in Hawaii, TOTI. Poate apar altii aici, in Romanica sa munceasca. Chinezii. Aia nu au aparut deja? A inceput migratia spre Hawaii?

Prospectare / datorie / resemnare

Femei / barbati, barbati / femei, fete / baieti, baieti / fete, femei / baieti, baieti / femei, barbati / fete, fete / barbati..e un intreg amalgam de posibilitati, cartile sunt zbatute in toate felurile si in toate directiile. Trecand peste celalalte aspecte ale vietii, ACESTA, cel sentimental, cel al vietii amoroase, al vietii sexuale (e un intreg pachet de "servicii")ramane cel mai complicat.

Oricate calcule ai face, oricat de sigur ai fi ca ai tinut cont de toate datele problemele, sansele sa iti dea cu virgula sunt mereu mari. Poate de aia e frumos, poate de aia e interesant, poate suferinta aia cand iti vine sa te dai cu capul de pereti(si uneori chiar faci asta) din cauza lui/ei are si ea rostul ei si pana la urma trebuie sa mergem pe principiul "ce nu te omoara te intareste". Nimic nu se compara cu senzatia care o ai cand...mi-e greu sa folosesc urmatorul cuvant, pentru ca este batjocorit in fiecare secunda..totusi, de dragul cursivitatii, cu senzatia pe care o ai cand iubesti. Da, si un milion de dolari in cont creeaza senzatii(desi acum cu criza, nu e prea sigura treaba), si faptul ca mananci o friptura delicioasa, cand esti mort de foame creeaza senzatii puternice, dar, asta cu iubitul parca e altceva. E sport extrem, e o forma de masochism pana la urma, pentru ca privesti in jur, ai exemple si din experienta proprie, stii ca sansele sa suferi sunt mari si totusi arunci sentimentele la bursa, investesti, investesti iar si iar, bazandu-te pe speranta aceea minuscula ca "this is the one". Din tot jocul acesta, pentru ca este un joc, daca judeci la rece, un joc cu reguli relative, meciul se desfasoara pe teren minat si in orice moment oaza se poate transforma in nisip fierbinte si sufocant, din tot jocul acesta, cea mai aiurea postura mi se pare aceea in care stai intr-o relatie, dintr-un soi de "datorie" fata de cei din jur, fata de societate, fata de bunele moravuri(bullshit-uri facute cu scopul de a indoctrina si controla plebea - la capitolul asta, religia e campioana, dar asta e alta discutie), un soi de resemnare (gata frate, nu mai caut, asta trebuie sa fie, il fac eu sa fie, si daca nu e, ma multumesc cu mai putin, ma multumesc cu fata lui/ei care devine obositoare zi dupa zi), o dovada de slabiciune si neputinta.

Ea si el. Ce fac astia? Se cauta. Cum? Prin "prospectarea pietei", privesti in jurul tau, cauti, incerci, ratezi, cazi, lupti, razi, plangi, soptesti tandru, injuri, plutesti, iti bagi picioarele pana cand dai de ceea ce cauti. Bun. Stop ai ajuns aici. Se intrevede ceva sigur. Nu stii daca ai gasit ceea ce cauti, desi toata fiinta urla "el/ea e!". Porneste povestea, cu menajamente la inceput, inca nu cunosti persoana, apoi te deschizi din ce in ce mai mult pentru a ajunge la apogeu: sa va simtiti bine unul in preajma altuia, dar in acelasi timp fiecare sa se simta bine in pielea lui. Ai realizat asta? ai reusit sa gasesti solutia pentru a da refresh zi de zi relatiei, fara un efort care sa necesite mutarea muntilor din loc, atunci inseamna ca "You graduated!", felicitari! Au aparut derapaje pe parcurs, bine in pielea ta, nu era sinonim cu bine in pielea ei/lui, iesi, iesi si inchide si usa dupa tine. O iei de la 0, ma rog posibil si probabil iti va trebui o perioada ca iti revii, sa pui iar picioarele pe pamant, dar apoi te apuci de treaba. Pana la urma, ce cauti tu: o persoana in care sa ai incredere, care sa fie alaturi de tine neconditionat, eventual sa fie acolo de aici pana la capat, pai...pentru asta nu vrei calitate?? Pai pentru calitate, trebuie standarde. Pai ce naiba, te multumesti cu o jumatate second hand? Pai tu esti second hand? Ma opresc aici, pentru ca...sincer nu credeam ca o sa scriu vreodata aici despre asta, dar uite ca in lipsa de altceva, mai vorbesti si de iubire.

Alearga incet!

Pe principiul "Ne-am adunat aici ca sa nu fim imprastiati", doresc tuturor un an nou plin de noutati pozitive si toate cele bune pentru fiecare in parte, ca dorintele sunt multe si trecerea calendaristica in noul an reprezinta mereu, un Mos Craciun Reloaded, in care lumea isi doreste aia si aia, pentru urmatoarele 365 de zile din viata. E nou, dar sper sa ne acomodam repede cu el, si sa fie ca o haina proaspat achizitionata, care provoaca un pic de discomfort doar in primele zile(mancarea, beutura, dulciurile, durerile de cap si obisnuinta cu trezitul tarziu), apoi ne prinde de minune. Am auzit zilele acestea o melodie, care mi-a dat si ideea pentru titlul postului. E stereotip, dar merita spus inca odata ca sa bage lumea la cap bine. Grabeste-te, fii activ, nu ramane in urma, dar in acelasi timp, ai grija la detalii, de cele mai multe ori acestea fac diferenta. In jurul nostru e multe vorba cantecului, si trebuie sa ne straduim sa avem o privire de ansamblu, pentru a nu ne trezi obositi de alergatura, fara nimic in desaga. Enjoy the song si enjoy 2009, poate daca ne grabim incet, trece si telenovela asta cu, si despre criza.



Si bineinteles varianta live. Respect AYO:

Deschide usa crestine! Toata saptamana!

Dimineata este liniste, dimineata nu se cheama Bucuresti, se cheama un oras normal de provincie. Acum e dimineata, inca e liniste, desi stiu sigur ca la metrou a inceput deja sa apara cazul clasic cu cele 4-5 persoane impingandu-se in metroul plin. Dupa o noapte alba, parca esti mai ingaduitor, poate doar din prisma faptului ca corpul vrea somn si astfel simturile percep in reluare, iar actiunile sunt intreprinse dupa aceeasi regula din telenovela in 2 episoade "Matrix", cand Neo se apleaca si evita gloantele. Mai ingaduitor si cu vocile de copchii de pe holul blocului, care canta colinde inca de acum 3-4 zile. Cand am auzit prima data am ramas traznit. Aveam impresia ca am pierdut notiunea timpului si ajunsesem in seara de 24 Decembrie, fara sa imi dau seama. Totusi nu eu eram de vina, ci obiceiurile din capitala, care prevad ca micutii si mariceii sa umble cu colinda, la stresat lumea o saptamana. Cum sa umbli cu colinda o saptamana?? De ce nu avem si 2-3 Craciunuri atunci, poate unim cu Revelionul si Sfantul Ioan si facem o juma de luna de sarbatoare continua. Nu vreau sa par inchis la minte si la noi obiceiuri, dar mi se pare mult mai logic sa se mearga o singura seara cu colinda: IN AJUNUL CRACIUNULUI! Eu asa am fost crescut, se merge o singura data, copii se pregatesc din timp, invata colinde, apoi merg pe la neamuri si necunoscuti si zic acolo ce au reusit sa memoreze. Nimeni nu iubeste vocile acelea false, care vin si iti urla in usa "Deschide usa crestine!". Asa, o seara, de dragul obiceiurilor, merge...dar o saptamana, sa ma trezesc cu batai in usa si sa ma enervez in propria casa, cand canta astia pe hol, este de-a dreptul obositor si de necrezut. Febra sarbatorilor, lume agitata, nervi, oboseala, aglomeratie, colindatori inoportuni, insistenti si setati sa dea din gura o saptamana, fete triste in metrou in continuare, mosi craciuni care injura pe strada, copii, care beau bere la draft si declara ca mos craciun e un poponar, care nu e in stare sa o arda pe craciunita(ultima parte e mostra de conversatie intre doi tzanci de 9-10 ani, in fata blocului meu). Sarbatori Fericite tuturor! Totusi, nu ne putem auzi dupa? Eventual, si partea cu fericirea sa o programam pe atunci, ca acum e cam imposibil...

Peisaj de pasaj

Pasajul de la universitate a fost si inca mai este un subiect delicat pentru autoritatile Bucurestene. Mai intai au fost intarziate foarte mult lucrarile, apoi a venit Oprescu sa dea din maini pe teve ca Nicolae Ceausescu si au inceput sa se miste treburile, totusi s-au miscat atat de bine incat a fost inclusa si o doza de adrenalina in reparatia pasajului despre care vorbim. Pasajul este acum aproape gata, urmeaza curand ca la cele patru intrari sa fie taiate bilete pentru patinaj artistic. La prima zapada, suprafata lucioasa va deveni numai buna pentru asa ceva. Finalul lucrarilor este si el special, prin faptul ca odata ce cobori in pasaj un iz innecacios te izbeste peste nas, apoi cand dai si tu sa respiri aer, caiile respiratorii refuza sa primeasca moloz si praf. E Romanica, e Bucuresti, e tarisoara noastra, respectiv frumoasa noastra capitala, anul 2008 spre 2009. Inca o chestie care nu are nici o legatura cu pasajul alunecos de la universitate: terminati fratilor cu obsesia asta de a spune "Sarbatori Fericite" la tot pasul, cu 3 saptamani inainte de event. Ele sunt fericite si fara sa am alergie la aceste doua cuvinte.

Prelungiri ale materiei cenustie

Asa, problema, de fapt nu problema, ca pana la urma nu mai poti prioritiza o problema in ziua de azi, ca sunt atatea paralele, cum spuneam problemele sunt de fapt oamenii. Hitler a avut un pic de dreptate cu acea purificare a rasei umane. S-a ajuns, de fapt, s-a inapoiat prea mult animalul biped. Ora 07.50, dimineata, in fata la Auchan, cartier Titan, Bucharest. Scopul vizitei mele la cuviosul supermarket nu conteaza, in sensul in care era o pereche de pantofi, cu care trebuia sa ma incalt si sa ajung in Victoriei in timp util. Printre fumul de tigara, colaborat cu aerul rece de dimineata apare intrarea din dreapta a Auchan-ului(niciodata nu am inteles cum se pronunta: ausan? auhan?), unde un grup de...fiti atenti...cetateni, cam 30 asa, stateau cu carucioarele infipte in usa, care urma sa se deschida peste abia 10 minute. Erau precum caii de la curse, care abia asteapta sa se dea drumul la acele panouri pentru a alerga dezlantuiti. Priveam tampit imaginea, nu intelegeam, vedeam ca intre timp altii se aliniau la rand, cei din fata se trezeau cu ghionturi de carucioare goale in solduri si toata scena imi amintea de un episod din Southpark, in care erau ironizate supermarket-urile din SUA si boala populatiei de a plimba ursul prin acestea, a casca ochii si a achizitiona cacaturi inutile. Apoi a venit vocea, la 08.01 s-a dat START-ul. Animalele au inceput sa alerge in spatele carucioarelor, iar efectul era dinamizat de pavajul cu santuri de la intrare, care provoca un zgomot infernal la trecerea carucioarelor goale. Am mai aprins o tigara si m-am gandit, ce o fi asa special marti dimineata, de s-au repezit oamenii(oare le mai pot spune asa? nu-i insult pe putinii care au mai ramas?) in halul acela. O alta chestie ce nu o inteleg in supermarket-uri este aceea a faptului ca, dupa ce animalul isi satisface nevoia de holbat la rafturi, comparat preturi, si achizitionat inutilitati, se gandeste(doamne, ce am zis!?) ca este un moment propice sa ia masa. De fapt, nu sa ia masa, sa manance ca porcu, ca vorba aia, pana acasa e mult si oricum alimentele pe care le-a cumparat merg la frigider, el tot shaorma mananca. Stiu, generalizez, dar vin sarbatorile, vine panarama cumparaturilor, vine agitatia, vine nebunia, toate acestea vin, iar "Silent Night" se va auzi greu in supermarket printre replici de genul "Ia mai multa carne, ca nu ne saturam toti si e la oferta, alearga odata ca pierdem" si "Misca animalule, trebuie sa ajung si la Cora, ca acolo au oua ieftine". Trist...Dar asa trebuie sa fie Craciunul, nu? Sobru si trist. Sau era Linistit si fericit? Nu mai inteleg nimic.